In cautarea Vietii

Chiar si Maha Kali nu poate influenta Karma

Adevarata dilema a unei Zeite

Odata demult, in statul indian sudic – Kerala, a trait un avatar. Ca toti avatarii, el nu era interesat deloc de bunastarea trupului sau si i s-a dat statutul de “om-nebun”, de catre o societate ce crede in acumulare de bogatii, pozitii sociale corespunzatoare si bunastare fizica. Pentru a ridiculiza societatea superficiala si a o invata despre desertaciunea existentei terestre repetitive, in fiecare zi, acest avatar obisnuia sa impinga o stanca rotunda uriasa , sus pe deal si , cu mare efort, inainte de rasarit sa o aseze deja pe varful dealului. Apoi, rostogolea stanca in jos, razand de caderea acesteia. Datorita actiunii sale, a primit titlul de “NBUN”. Preocupati fiind sa il categoriseasca drept om nebun, oamenii nu aveau cum sa inteleaga  metoda “nebuniei” lui.

El oferea unei societati ignorante, o pretioasa lectie de viata, piatra reprezentand viata omului. Oamenii muncesc din greu, de la nastere pana la moarte pentru acumulare de bogatii si “siguranta” vietii; si moartea le ia totul. La moarte , fiecare pleaca cu mainile goale. Tot ceea ce ai acumulat, de la nastere pana la moarte , inclusiv bogatie, statut social, recunoastere, calificare, emotii si relatii sunt anihilate si lasate in urma. Nimeni nu mai are nimic, dupa plecare. Piatra era o reprezentare simbolica a vietii insasi. Seriosul efort de construire este pierdut intr-o secunda, cand apare moartea.

Avatarul nu avea o casa a lui proprie , locuind in cimitirul satului, in care umblau caini si vulpi, in fiecare noapte, dupa resturile trupurilor moarte. Niciodata insa nu l-au deranjat. Isi pregatea mancarea la focul funeraliilor ( in India, trupurile sunt arse, nu ingropate). Si dupa masa, se odihnea pe pamantul cimitirului. Si desi nu avea nici o slujba din care sa isi castige painea zilnica, totusi, “muncind din greu” sa urce piatra pe deal si apoi sa o azvarle jos, demonstra nevoia de a fi activ, pentru un scop mai mare. Isi gasea hrana prin cersit. Si daca nimeni nu-i dadea de mancare ceva, fara sa se planga, se culca cu stomacul gol. Lipsa , ca si prezenta mancarii nu il deranjau niciodata. O adevarata renuntare !!!

Povestea continua tot asa. Zeita Kali si anturajul acesteia ( format din demoni infricosatori, fantome si vampiri ) , apareau uneori in cimitir, in anumite nopti, cu precadere Marti si Vineri, sa danseze in focul funeraliilor impreuna cu sufletele celor plecati. Acest dans semnifica si victoria mortii asupra vietii, adica efemeritatea existentei umane. Deci, cand Kali si trupa ei de dans au venit , au vazut un “uman” dormind acolo. Zeita nu poate dansa in fata oamenilor. Fiintele umane sunt de un nivel inferior, grosier, dupa parerea ei. Si, pana atunci, nimeni nu supravietuise vederii unor asemenea infricosatoare spirite, precum si a lui Kali. Cei ce le-au vazut, au murit. Deci, s-au hotarat sa il inspaimanteze si pe avatar.

Au scos tot felul de sunete pentru a-l trezi. Acesta nici macar nu si-a deschis ochii. El nu dormea, era in stare de meditatie profunda. Intr-un tarziu, a deschis ochii si s-a ridicat, privind eforturile lui Kali si echipei sale de fantome, incercand sa-l infricoseze si sa-l alunge. Se uita la ele ca la un film, uneori si aplaudand. Kali si echipa sa au obosit, si in final, Kali i se adresa : ” Oh , Omule, sunt placut impresionata. Nici un om obisnuit nu ne poate vedea, privindu-ne dansand si sa ramana intreg la minte. Tu nu esti un om obisnuit. Sunt incantata. As vrea sa iti fac o favoare. ” Avatarul,, zambind, i-a raspuns : “Multumesc pentru bunatatea ta. Tu si echipa ta chiar m-ati distrat. Sunt chiar fericit. Nu am nevoie de vreo favoare. Daca ati terminat cu dansul, v-as ruga sa plecati de aici, sa apuc sa dorm un pic , inainte de ivirea zorilor. Am de facut o munca grea de dimineata.” ( Sa rostogoleasca piatra pana sus in deal , apoi inapoi,  in jos ). Dar milostiva Kali a insistat : ” Am hotarat ca iti voi face o favoare. Trebuie sa imi spui ce anume vrei.” Dupa multa persuasiune, el a intrebat-o : ” Cand voi muri ? ” Kali i-a spus ora exacta, locul si ziua mortii lui. ” As vrea sa mai traiesc un an “, spuse avatarul. Kali i-a explicat : “Cand omul se naste, longevitatea lui este predeterminata. El vine cu o agenda karmica incarcata. Nimeni nu poate manipula acest lucru, nici macar eu. Deci, nu-ti pot face aceasta favoare. ” Razand, dupa ce s-a gandit o clipa, avatarul a spus :” Bine. Atunci ia-mi un an din viata – da-mi un an mai putin.” Kali din nou i-a spus : “Nu pot manipula viata karmica. Nimeni nu poate. Destinul tau este bine definit. Totul se intampla potrivit lui. Timpul, spatiul si abilitatile sunt alese si experienta este inevitabila. Nu poti sa  tai asa ceva si sa pleci mai devreme. Trebuie sa te misti in timp, savarsind tot pentru ceea ce ai venit aici, inainte de a pleca.”

Avatarul a ras tare si a tachinat-o pe Kali :” Asta inseamna ca nu ai prea multa putere dupa cum pretinzi. Nu am nevoie de nimic altceva. Poti sa pleci. ” Dar Kali continua sa ii explice : ” Nici macar Dumnezeu Atotmilostiv nu interfereaza cu agenda karmica , creata de existenta. Existenta creaza karma, folosind facultatile. Unitatile de suflet, care reprezinta existenta , o ajuta. Deci, unitatile de suflet creaza karma individuala si colectiva, in functie de cum vin impreuna. Unitatile experimenteaza singular sau colectiv. Karma se conduce singura. Trupurile si mintile apar pe baza karmei. Factorul determinant este karma….Nu pot pleca fara sa-ti fac o favoare, pentru ca m-am oferit sa o fac. Sunt Zeita Kali si trebuie sa imi respect cuvantul .” Din nou , avatarul a necajit-o : “Poti sa-mi dai macar o zi de viata, in plus ? ” Dar ea spuse din nou, nu. ” Atunci una mai putin ? ” Din nou, raspunse ” Nu “. Avatarul rase iar de neputinta ei, umilind-o. Intr-un final, din simpatie si nu pentru ca avea nevoie, a aratat spre piciorul lui stang, mult umflat. Suferea de boala numita “elefantiazis”. ” Imi vezi piciorul stang, umflat si greoi? “, o intreba. ” Da” , spuse aceasta. ” Bun, schimba boala la piciorul drept, pentru a elibera stangul, care sufera demult; acum trebuie sa se imparta durerea.” Kali a schimbat boala la piciorul drept, binecuvantandu-l si disparand, impreuna cu anturajul ei.

Retineti ca nu i-a cerut zeitei sa ii indeparteze boala. Nu a opus rezistenta la nimic din ceea ce viata avea sa ii ofere. El doar ridiculiza infatuarea  si rezistenta atasata existentei noastre zilnice. Devenim mandri si egoisti, cu sentimentul ca noi facem totul si ca noi miscam lumea. Lumea se misca. Puterile noastre sunt chiar foarte limitate. Mai mult, avatarul insusi avea mare putere sa schimbe totul, inclusiv boala lui, daca ar fi voit. Dar , un adevarat  Siddha niciodata nu isi va folosi puterile ( siddhis ,) pentru satisfactia personala sau vreo nevoie egoista. El le foloseste numai pentru necesitati crude si uneori, ca un deschizator de ochi, pentru a instaura sau reinstaura, credinta in oameni. Viata detasata a unui avatar este un adevarat mesaj pentru omenire, care alearga dupa glorii efemere si placeri meschine.

Cimitirul este un loc de dreapta justitie. Bogatii si saracii, printii si cersetorii, toti sunt la fel in cimitir. Eventuala ramasita a celui foarte bogat sau a celui foarte sarac, este aceeasi – o mana de cenusa !!! Ne punem cenusa pe frunte ca o aducere aminte pentru altii ca , intr-un final, nu suntem altceva decat CENUSA. Acest fapt este menit sa ne anihileze ego-ul, amintindu-ne de eternul adevar al perisabilitatii si unitatii.

Focul nu discrimineaza. Arde totul deopotriva si nu se contamineaza. Ramane curat. Apa purifica, dar se contamineaza. Aerul purifica si preia negativitatea. Pamantul deasemenea, purifica, dar ramane contaminat. Focul, insa,  nu, el transforma totul in cenusa si ramane pur mereu.

mohanji-signing-sri-sai-satcharita-gurgaon-2010

Lacomia este orbitoare

Cine va impartasi cu mine karma mea ???

Karan s-a nascut sarac. Parintii lui erau saraci. Traiau intr-un mic orasel in suburbiile marelui oras. Nu i-au putut oferi o educatie buna , nici chiar mancare sau haine. Imediat ce a terminat 12 clase, unchiul sau l-a luat in oras. A locuit la unchiul sau, si-a gasit o slujba si a inceput sa castige inca din adolescenta. Era bun muncitor si destul de loial. Sarea chiar si peste pauza de pranz , muncind pentru a-si termina indatoririle.Angajatorul sau l-a placut – un muncitor tacut, si astfel a evoluat in cariera , destul de rapid. Cativa ani mai tarziu, cand ajunsese stabil in cariera si castiga un salariu bun, parintii i-au gasit o fata si l-au insurat. Era fericit cu casatoria aceasta. Sotia lui era o femeie linistita si iubitoare, care ingrijea casa si nu avea pretentii. Se potriveau foarte bine. Toata lumea ii iubea.

Anii au trecut si ei au fost binecuvantati cu trei copiii, doi baieti si o fata. Intre timp, el a avut oportunitatea de a pleca in strainatate, la  o slujba platita mult mai bine decat ce a avusese pana atunci. El si familia lui, s-au stabilit acolo si , din nou, el a evoluat in cariera, rapid. A devenit foarte bogat. In acest rastimp, tatal sau a murit. El a avut grija de mama sa. A investit in pamanturi, cladiri si detinea multe cladiri impreuna cu cel mai bun prieten al sau si partener de afaceri, devenind unul dintre cei mai bogati oameni din oras. O cale contanta de glorie. Era fericit si oamenii erau fericiti cu el.

Cand ajunsese de 55 de ani, a hotarat sa se intoarca acasa si sa se bucure de roadele trudei sale. S-a intors, locuind in orasul sau natal. Isi parasise orasul cu multi ani in urma si se simtea putin instrainat. Dar, banii au atras oameni catre el. Si-a facut multi prieteni. Usor, lingusitorii au inceput sa-i rasfete mintea. A inceput sa aiba discutii cu partenerii sai si incet – incet , a preluat aproape toate companiile numai pentru el. A folosit diverse mijloace pentru a ajunge aici. Devenise complet alt om.

Presiunile partenerilor sai l-au transformat intr-un om de afaceri necrutator. A preluat toate actiunile prin forta, prin amenintari sau , in anumite ocazii, platind contravaloarea lor. Astfel, si-a intarit si mai mult pozitia in oras. A participat la alegeri,  si-a atins si obiectivul politic, astfel. A devenit invincibil. Datorita politicii,  a intrat in multe practici de coruptie, mita si manipularea oponentilor sai. Astfel, un muncitor curat odata, a devenit un muncitor complet corupt si dictatorial. Oamenii aveau mai mult teama de el, decat respect. Era o cale ” fara intoarcere”. Continua sa mearga pe aceasta cale, inconstient si , intr-un fel, neajutorat.

Intr-o zi, in timp ce pleca de la birou, noaptea tarziu, a fost atacat de niste oameni. Avea sofer si garzi de corp. A fost o ambuscada, chiar la iesirea din biroul sau, afara, absolut surprinzatoare. L-au lovit in stomac, i-au rupt clavicula si au fugit. A fost spitalizat imediat. Pierduse mult sange si a fost ingrijit intensiv aproape o saptamana. Incetisor, s-a refacut, dar starea sa i-a infricosat si socat pe cei apropiati. Un lucru era clar – unii oamenii erau atat de afectati de faptele lui, incat ii doreau moartea. Plana o mare amenintare asupra vietii lui.

Cand a iesit din spital si a putut merge singur, cumnatul sau l-a dus la un om sfant. Telul acestuia a fost sa ii calmeze agitata si tulburata sa minte. Sfantul l-a privit si a spus : ” Ai venit cu mainile goale. Vei muri cu mainile goale. Ce ai cucerit ? ” Karan raspunse : ” Am fost un om sarac. Am devenit bogat prin munca mea. Totul este din greu castigat. A trebuit sa-mi asigur avutia pentru familia si copiii mei.” Sfantul a zambit : ” Locul, timpul si spatiul ti s-au petrecut sau le-ai creat tu ? ” Karan spuse :” S-au intamplat. Le-am folosit. ” Sfantul a replicat : ” Bine. Buna intelegere. Dar cum ramane cu actiunile tale , care au ranit atat de multi oameni ? ” Karan a spus : ” A trebuit sa fac tot ceea ce am facut. Mesajul trebuia transmis tare si clar. ” Sfantul : ” Dar cei afectati ? ” Karan a ramas tacut. N-a mai avut raspuns. Sfantul a vorbit din nou : ” Ei au decis sa transmita si ei mesajul lor tare si clar. De aceea suferi acum. Inca o intrebare. Tu esti responsabil de toate faptele tale, chiar daca ai fost indemnat de altii. Corect ? ” Karan incuviinta . ” Atunci spune-mi, cine va imparti cu tine roadele actiunilor tale , pe care le poti foarte bine numi, pacate ?” Karan era vadit tulburat. ” Crezi ca sotia sau copiii tai isi vor asuma impreuna cu tine pacatele tale ? Daca tot ce ai facut a fost pentru ei, ei ar trebui sa imparta cu tine aceasta responsabilitate, corect ? O vor face ?” Karan a inceput sa planga. Sfantul insa il consola : ” Tine minte fiul meu, Mintea inseamna nemultumire. Intelepciunea daruieste satisfactie. Depinde de intelepciunea ta aceasta. Mintea inseamna lacomie. Ea ramane mereu nesatisfacuta. Mereu vrea mai mult. Mai multi bani, mai multa putere, noi pozitii, statut social, mancare, vinuri, femei, control….si asa mai departe. Daca o cari dupa tine, ii vei rani pe altii, ca si pe tine deopotriva. Nimeni nu poate sa sufere cu tine roadele faptelor  tala. Deci, te rog, imparte cu altii si daruirea iti va aduce fericire. Stocarea iti va aduce anxietate. Du-te acasa in pace. ” , spuse  Sfantul,  binecuvantandu-l.

S-a dus acasa si a meditat la vorbele inteleptului. A inteles ca nimeni nu ii va cara povara si nici o va face vreodata. El trebuie sa-si traiasca viata. S-a nascut singur si va muri singur. Tot ce a acumulat, nu va putea lua cu el. A plans indelungat. A impartit o parte din avere oamenilor sarmani din orasul sau. A infiintat scoli fara plata pentru educarea copiiilor saraci. Indiferent de casta si credinta, a daruit mancare tuturor celor ce veneau la el, la orice ora din zi. A iesit din politica , si-a impartit afacerile copiiilor sai si el s-a dedicat caritatii.

Viata ne ofera socuri dure pentru a ne face sa intelegem anumite adevaruri inevitabile. Cei ce le inteleg evolueaza. Cei ce rezista, vor pieri. Aceasta este natura vietii.

Credem sau nu….noi ne scriem propriul destin….

Cu iubire mereu,

M